Aceasta sectiune se adreseaza celor care doresc sa inteleaga mai bine de ce recomand consumul de fructe si legume in stare cruda. Aceste informatii sunt extrem de importante pentru toti cei preocupati de probleme ca accidentele vasculare si coagularea sanguina. Cunoscand mai bine semnificatia si importanta substantelor alcaline si acide, ca si efectele lor asupra tesuturilor, veti reusi sa dobanditi starea de sanatate si o energie plina de bratii benefice.
Cuprins:
Date generale |
sus  |
Factorul pH reprezintă raportul dintre aciditatea şi alcalinitatea unei soluţii chimice, pe o scară de la 0 (aciditate mai mare) la 14 (alcalinitate mai mare). Vă recomand să achiziţionaţi hârtie de turnesol (pH) şi să o folosiţi pentru a analiza zilnic starea factorului pH al organismului dumneavoastră. Această operaţie vă va ajuta să observaţi direct efectul imediat pe care îl au alimentele asupra organismului şi ce reacţii chimice produc, mai ales că teza susţinută în această carte este aceea că alcalinizarea reprezintă soluţia pentru regenerarea tisulară.
Pentru a înţelege mai bine factorii pH care caracterizează diversele tipuri de alimente şi ce legătură au cu sănătatea, vă propun să facem un pas în trecut şi să analizăm principiile fundamentale care fac posibilă viaţa. Această incursiune presupune câteva noţiuni de chimie şi de fizică, care vă vor ajuta să înţelegeţi mai bine natura lucrurilor, inclusiv procesele care se produc la nivelul organismului şi al alimentelor pe care le consumaţi.
In primul rând, orice lucru din univers este compus din materiale de construcţie. Elementul de construcţie care stă la baza formării universului este atomul, iar structurile de construcţie fundamentale sunt celulele şi aminoacizii. La început, atomul a apărut ca structură simplă - un nucleu (centru), format dintr-un proton încărcat cu sarcină pozitivă, în jurul căruia gravitează, fiind atras de o forţă magnetică, un electron încărcat cu sarcină negativă. Numărul de electroni şi de protoni pe care îi are un element va determina tipul acestui element. Oxigenul, hidrogenul, azotul, carbonul şi altele sunt elementele fundamentale şi materialele din care s-a format viaţa. De pildă, apa, în absenţa căreia viaţa nu ar putea exista, are o formulă chimică simplă, fiind compusă din doi atomi de hidrogen combinaţi cu un atom de oxigen (H2O).
Creaţia a fost posibilă prin atracţia contrariilor, iar mişcarea acestora unul în relaţie cu celălalt creează energie electromagnetică. Magnetismul apare când doi poli opuşi se atrag, iar doi poli cu sarcină identică se resping.
(Dacă v-aţi jucat vreodată cu doi sau mai mulţi magneţi, ştiţi ce amuzant este să deplasezi un magnet cu ajutorul altuia sau să atragi diverse obiecte spre el.) Fie că sunteţi sau nu conştienţi de acest lucru, şi dumneavoastră evoluaţi asemenea unui magnet, fiind atras de tot ceea ce vă este opus. Acest .magnetism" vă ajută să învăţaţi şi să menţineţi un echilibru în experienţa pe care o dobândiţi de-a lungul vieţii.
Viaţa ca şi creaţie este controlată şi exprimată prin două forţe opuse, de natură fie pozitivă, fie negativă. Acest tip de polarizare face posibilă existenţa creaţiei. Fără jocul contrariilor precum zi şi noapte, sus şi jos, scund şi înalt, toate lucrurile ar fi ia fel - adică un Dumnezeu nediferenţiat. însăşi existenţa creaţiei depinde de aceste elemente aflate la antipod. Putem constata acest lucru în existenţa noastră cotidiană, fiindcă toţi avem zile "bune", sau pozitive, şi zile .proaste", sau negative. Cu toate acestea, ambele aspecte ale vieţii sunt esenţiale în procesul evoluţiei personale şi al conştientizării de sine.
Un element creat poate avea iniţial o sarcină negativă, numită alcalină, şi va provoca o reacţie cationicl (cationic are sensul de a dispersa sau scinda). Prin procesul de ionizare (magnetismul elementelor chimice), acelaşi element se poate încărca pozitiv, devenind anionic (acid). Anionic are sensul de a forma compuşi, a satura sau a forma legături. Un exemplu de transformare din element cu sarcină negativă (alcalin) în element cu sarcină pozitivă (acid) se poate produce în cazul calciului. Calciul prezent în organismele vegetale este de natură alcalină şi conlucrează cu magneziul, sodiul şi potasiul pentru a alcaliniza lichidele din organism. Aceste elemente se numesc electroliji.
Cu toate acestea, după ce pătrund în fluxul sanguin, electroliţii pot fi ionizaţi - sau atraşi - de alte elemente prin forţa magnetică, formând legături cu aceste elemente şi dând astfel naştere unui complex acid sau de tip anionic. Acest proces se observă cel mai bine atunci când calciul se combină cu fosforul formând fosfatul de calciu necesar alcătuirii sau reconstrucţiei oaselor, acesta fiind un efect pozitiv. însă acest proces se poate produce şi în cazul radicalilor liberi, cum sunt oxalaţii, formându-se calculi de oxalat de calciu.
Acest tip de reacţie anionică provoacă inflamaţie şi degradare la nivel de ţesut. Este extrem de important să înţelegem semnificaţia termenilor acid şi alcalin şi efectul pe care le au reacţiile alcaline şi acide asupra ţesutului, fiindcă astfel vom înţelege mai bine cum se instalează boala şi ce este ea.
Este vital să menţinem echilibrul pH-ului din organism - adică un raport echilibrat între acizi şi alcalii. Nivelul normal al pH-ului este cuprins între aproximativ 80% alcalin şi 20% acid.
Dacă, din cauza regimului alimentar şi a stilului de viaţă, aciditatea din organism este prea mare, vom crea condiţiile de formare a unor reacţii anionice, ceea ce va conduce la formarea caiculilor şi la inflamaţii. Pentru a inversa efectul, trebuie să creăm condiţiile pentru reacţia de alcalinizare, care este cationică şi antiinflamatoare. Această reacţie va sparge şi dizolva depunerile de calciu, celulita şi pietrele lipidice. Aceste depuneri se pot forma sau acumula oriunde în organism, dar mai ales în ficat, vezica biliară şi rinichi. Această alcalinizare sau neutralizare a acizilor nu se poate produce decât în prezenţa electroliţilor alcalini. Dacă nu aji adoptat o dietă bogată în fructe şi legume în stare crudă, organismul nu va primi cantitatea suficientă de elec-troliţi, care sunt vitali în menţinerea sănătăţii. Veţi provoca astfel în organism hiperaciditate şi deshidratare.
Acizi şl alcalii |
sus |
Acizii sunt compuşi chimici în a căror componenţă intră întotdeauna hidrogen. Ei au capacitatea de a furniza ioni de hidrogen cu sarcină pozitivă, într-o reacţie chimică. Gradul de aciditate este determinat de numărul ionilor de hidrogen din soluţia respectivă. Acizii furnizează protoni unei substanţe, creând efectul de "legătură", ca în cazul formării oaselor sau a caiculilor.
Alcalii, care în chimie se numesc "baze", au sarcină negativă şi sunt atraşi de protoni. Alcalii neutralizează acizii. Un exemplu în acest sens ar putea fi acizii toxici eliberaţi în urma procesului digestiv (acid sulfuric şi acizi fosforici), care sunt convertiţi în săruri netoxice prin combinarea cu electroliţii alcalini. Aceste săruri lipsite de toxicitate sunt apoi evacuate din organism prin intermediul rinichilor. Reacţia de neutralizare a acizilor este vitală pentru organism fiindcă, în lipsa ei, efectele adverse pe care le au acizii asupra ţesuturilor sunt devastatoare.
Acizi şi alcalii
Acizii ard şi inflamează ţesuturile, provocând disfuncţii la acest nivel. Alcalii sunt benefici, având o acţiune antiinflamatoare asupra ţesuturilor. Acizii pot distruge ţesuturile (celulele). Alcalii pot vindeca ţesuturile, într-un mediu acid, substanţele nutritive devin anionice (coagulează), într-un mediu alcalin, substanţele nutritive devin cationice (dispersează). Acidoza provoacă legături între grăsimi, minerale şi alte elemente, ducând la formarea caiculilor de orice tip, hepatici, biliari şi renali. De asemenea, poate provoca ataşarea celulelor sanguine şi a plachetelor. Toate acestea duc la înfometare celulară (prin utilizarea insuficientă a substanţelor nutritive), accidente vasculare şi alte episoade de acest tip.
Acidoza şi congestia (toxicitate şi acumulare de mucus) constituie cauza principală de apariţie a 99,9% dintre boli.
Anumite alimente (carbohidraţi) necesită intervenţia sucurilor digestive alcaline pentru descompunerea lor; altele (proteine) necesită intervenţia sucurilor gastrice acide.
Despre catalizatori |
sus |
Nimic nu stă cu adevărat pe loc. Creaţia este într-o permanentă mişcare. Atomii sunt în continuă mişcare şi schimbare. întrebarea care ar trebui pusă este: "Ce determină schimbarea?" Am putea spune că principala cauză o constituie emoţiile noastre, dorinţele noastre, faptul că unele lucruri ne plac şi altele ne displac, chiar şi nevoia şi dorinţa primordială a lui Dumnezeu de a crea. Putem numi acest lucru sămânţa sau dorinţa originară a creaţiei.
în al doilea rând, am putea spune că o altă cauză este gândirea, deşi mintea se foloseşte de trecut şi de prezent pentru a făuri viitorul. Omul trebuie să se gândească la un lucru înainte de a-l trăi sau de a-l materializa în planul concret al lumii materiale. Este evident că aceste două .corpuri" (mental şi emoţional) de care dispune fiinţa umană reprezintă principalii creatori ai experienţei sale. în lipsa mecanismelor de gândire şi a celor afective, corpul fizic al omului nu ar şti încotro să se îndrepte şi nici ce să facă.
Dar cum rămâne cu corpul fizic?
Ce mecanisme se declanşează la nivel fizic pentru a produce mişcarea, reacţiile, răspunsul, creşterea, evoluţia sau degradarea unei părţi organice? Termenul folosit în chimie este acela de .catalizator". Catalizatorul este un vehicul, un agent sau mijloc şi un factor de declanşare. Este un element care transformă elemente, compuşi sau combinaţii în alte elemente, compuşi sau combinaţii. Se poate spune despre paraziţi că sunt catalizatori, fiindcă ei preiau celulele moarte, materia intrată în putrefacţie şi le descompun în compuşi sau elemente de bază. Alţi catalizatori elementari sunt enzimele (digestive, care acţionează la nivelul unui sistem, şi altele), vitaminele, mineralele, oxigenul şi hidrogenul, pentru a aminti doar câţiva.
Să analizăm acum hidrogenul. Hidrogenul are o structură simplă, fiind format dintr-un proton, ce constituie nucleul, şi un electron care gravitează în jurul lui. Dacă acest atom de hidrogen intră în contact cu un alt atom căruia îi va ceda electronul, atunci va rezulta un atom de hidrogen fără electron, care se numeşte ion de hidrogen. Această situaţie va genera un potenţial magnetic (sau activitate magnetică) mai mare, ceea ce va conduce la crearea unui acid. Acidul este cel care lasă în gură gustul acru.
Compuşii care se combină cu protonii se numesc alcalii (sau baze) şi sunt, fireşte, alcaline. Atomii acestora au un electron în plus. Alcalii au gust dulce. Se poate astfel spune că protonii influenţează acizii, iar electronii influenţează alcalii.
Rezultatul acestor procese de disociere şi de asociere (oxidare şi ionizare) va fi homeostazia - adică menţinerea echilibrului în organism. Homeostaza este obţinută când alcalinitatea organismului este mai mare decât aciditatea lui. Dacă acest echilibru (sau homeostaza) este perturbat de nivelul de toxicitate şi de consumul de hrană predominant acidă (care va produce acidoză), atunci ţesuturile (organe, glande şi aşa mai departe) nu vor reuşi să îşi îndeplinească în mod corespunzător funcţiile respective. Rezultatul va fi îmbolnăvirea organismului.
Oxidare şl ionizare |
sus |
Cunoştinţele despre oxidare şi ionizare vă vor ajuta să înţelegeţi mai departe procesele alcaline (cationice) şi acide (anionice) care se produc în organism. Deoarece alcalinizarea este soluţia pentru regenerarea tisulară, înţelegerea corectă a acestor procese este esenţială pentru dobândirea stării de sănătate optimă.
Oxidarea şi ionizarea nu sunt decât două dintre căile care favorizează descompunerea şi recompunerea, sau transformarea materiei dintr-o formă în alta. Oasele sunt o ilustrare exemplară a acestui fenomen, deoarece structura lor este permanent descompusă şi recompusă până la un anumit grad. "Descompunerea" şi "recompunerea" fac posibilă înnoirea permanentă a vieţii, permiţând creaţiei să evolueze la infinit.
Oxidarea este procesul prin care un element se combină cu oxigenul. în cadrul acestei combinaţii, electronii sunt aruncaţi de pe orbita nucleară din atomul respectiv, ceea ce măreşte gradul de pozitivitate sau valenţa protonului. Oxidarea poate fi benefică pentru organism, susţinând alcalinizarea, sau poate da naştere radicalilor liberi, provocând astfel distrugerea celulelor. Acest lucru este evident mai ales în acidoză, o dată cu care se instalează inflamaţia ţesuturilor.
Radicalii superoxizi se formează atunci când compuşii oxigenului nu au fost descompuşi complet sau utilizaţi corespunzător, din cauza prezenţei stării inflamatoare (acidoză). Această situaţie va provoca disfuncţii la nivel celular sau distrugere celulară.
Aceşti compuşi ai oxigenului sunt mai greu de descompus dacă nivelul antioxidanţilor din organism este scăzut sau dacă sistemului imunitar este hipo-activ. Dacă descompunerea şi utilizarea compuşilor oxigenului funcţionează slab, atunci se vor forma radicali liberi, care, în lipsa ionizării sau neutralizării, se vor uni, generând şi mai multe probleme la nivelul ţesuturilor. Astfel se explică şi interesul actual manifestat în lumea medicală faţă de antioxidanţi - ca vitamina E, vitamina C, beta-caroten, picnogenol, coenzima Q10 - şi de ce aceste produse sunt atât de căutate în prezent pe piaţa de îngrijire a sănătăţii. Antioxidanţii sunt atraşi de radicalii liberi de care se leagă, neutralizând astfel efectele lor adverse.
Oxidarea conduce la ionizare, sau la transmutarea unor elemente sau a unor compuşi în ioni simpli. Apa este unul din cei mai importanţi catalizatori în procesul de oxidare. Acest lucru se poate constata atunci când apa se combină cu metalele şi formează rugina. în serul sanguin, în urma procesului de oxidare, se formează electroliţi care sunt buni conducători de energie.
lonizarea produce atât ioni cu sarcină pozitivă, cât şi ioni cu sarcină negativă. Ionii, ca şi enzimele, sunt catalizatorii din organismul uman, care produc acţiunea şi reacţia, sau procesele de construcţie şi de distrugere. Sodiul, potasiul, magneziul şi calciul sunt ioni pozitivi şi se numesc cationi. Printre ionii negativi se numără clorurile, sulfaţii, fosfaţii şi carbonaţii, care se numesc anioni. Aparent este greu de înţeles cum calciul, aşa cum am discutat anterior, poate fi alcalin la început, apoi transformat prin ionizare într-un acid. Cu toate acestea, ciclul obligatoriu al naturii este că ea trebuie să preia un element şi să îl disperseze în organism, pentru a face din el un element utilizabil. Calciul trebuie să aibă proprietăţi de dispersie pentru a fi asimilat în fluxul serului sanguin. Apoi, el trebuie să se combine cu alte elemente, pentru a se transforma într-un compus de construcţie. Un nivel prea ridicat de calciu ionizat va duce la formarea de calculi, de ciocuri osoase şi alte afecţiuni de acest tip. Cantităţile în exces de calciu ionizat trebuie transformate din nou, prin alcalinizare/oxidare, în forma originară de electrolit, sau transformate în săruri, pentru a putea fi eliminate mai uşor din organism.
Anabolism şl catabolism |
sus |
Organismul utilizează elementele cu care este hrănit pentru a crea ţesuturi noi sau pentru a descompune (sau transforma) ţesuturile existente. Fiind atenţi la alimentele pe care le ingeraţi şi le
digeraţi, vă veţi da singuri seama că organismul preia compuşi sau elemente complexe pe care le descompune până la formele lor cele mai simple. Deoarece celulele au pori foarte mici, ele permit numai accesul structurilor simple. Elementele simple devin catalizatorii vitali, ei fiind cei care provoacă acţiune şi reacţie atât într-un organism, cât şi la scară universală. Este vorba de un adevărat proces de transmutare biologică, sau procesul prin care Dumnezeu se schimbă permanent pe sine, prin crearea noului şi distrugerea vechiului.
Alcalii produc anabolismul - adică aspectele creatoare legate de construcţia, reconstrucţia şi dezvoltarea vieţii. (Aceste procese nu se pot produce în absenţa catabolismului.)
Acizii produc catabolismul - adică aspectele legate de descompunere şi distrugere care se petrec în natură. (Aceste procese nu se pot produce în absenţa anabolismului.)
Alcalinitatea dispersează, pune în mişcare şi curăţă organismul, în timp ce acizii coagulează, formează aglomerări şi provoacă stagnare în organism.
Conform afirmaţiilor anterioare, alcalinizarea este soluţia care face posibilă regenerarea. Cu cât activitatea anionică este mai intensă în organism, cu atât va creşte aciditatea, provocând astfel acidoză. Iar acidoza este cauza unor afecţiuni ca malnutriţia, inflamaţiile, calculoza, dureri diverse, epuizare electrolitică (deshidratare), tumefiere, convulsii şi moarte. Pe de altă parte, majoritatea fructelor, legumelor şi plantelor generează alcalinitate. Natura dă semne că preferă soluţiile alcaline (cationice). Dacă regimul alimentar al omului ar fi format în proporţie de 80% din fructe şi legume crude şi 20% din nuci, seminţe şi legume preparate, atunci el s-ar bucura de o stare de sănătate excepţională. Dacă dieta dumneavoastră ar consta în întregime din fructe şi legume în stare crudă, nuci şi seminţe, atunci aţi beneficia de o sănătate robustă şi de o vitalitate incredibilă.
Date generale
